Manuscrise slave5

Colecția de manuscrise slave a Bibliotecii Academiei numără în prezent 819 volume și alcătuiește un fond de o excepțională valoare și importanță, atât pentru istoria culturii naționale, cât și pentru înțelegerea evoluției culturilor slave vecine, sud-dunărene și estice. 

Manuscrise slave5

Fondul de manuscrise românești păstrate la Biblioteca Academiei însumează aproape 6000 de volume și conține în primul rând texte ale literaturii române vechi. 

Din punct de vedere al vechimii, manuscrisele se înscriu în perioada secolelor XVII-XX, iar din punct de vedere al conținutului, reprezintă cărți liturgice, patristice sau eshatologice, calendare, bucoavne, cântece de stea sau pilde filosofice, dar și manuscrise ale operelor scriitorilor români, clasici ai literaturii noastre, de la premoderni la contemporani.

Cel mai vechi manuscris românesc din colecțiile Bibliotecii Academiei Române este Psaltirea Scheiană, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

Texte ale literaturii române vechi

Constituirea fondului de manuscrise orientale al Bibliotecii Academiei Române a parcurs două faze distincte: prima, care s-a desfășurat între 1867 și 1903, marcată de donațiile făcute de membrii Societății Academice, și a doua, marcată de Decretul Regal din 1903, anul în care manuscrisele de la Muzeului de Antichități din București au fost donate Academiei Romane. În plus, numeroase manuscrise au fost achiziționate de la anticari celebri, cum au fost Zwibel sau Kupperman.

Colecția de manuscrise orientale conține 420 de volume în arabă, persană, turcă, armeană și ebraică, aparținând unor domenii diferite și ilustrând aspecte caracteristice ale scolasticii orientale: Coranul, Cartea Sfântă a Islamului, colecții de dogme și principii morale, care constituie baza normelor civilizației arabo-musulmane, texte juridice, texte literare, prezente în numeroase copii.

Citește mai mult

Manuscrisele în limba arabă, 110 volume, constituie un grup important în cadrul acestei colecții, începând cu Cartea sfântă, Coranul, din care există mai multe exemplare, unele cu decorațiuni și legături prețioase.

Un alt grup, care formează un ansamblu omogen și important, îl reprezintă manuscrisele persane. Este vorba de 70 de volume manuscrise cuprinzând lucrări din diverse discipline, cum ar fi istoria, filosofia, lexicologia și prozodia, științele naturale, matematica. Prin conținut, epopeele, antologiile de poezie sau cărțile de știință, prezintă interes atât pentru lingviști și specialiști în caligrafie, cât și pentru istorici de artă și conservatori. Colecția de manuscrise persane a Bibliotecii Academiei grupează manuscrise care aparțin perioadei secolelor XV-XIX și constituie o excepțională sursă documentară în ceea ce privește receptarea culturii persane.

Din cea mai mare epopee persană, care prezintă, în 500.00 de versuri, istoria marelui Imperiu Persan, compusă de Abul-Qāsim Firdawsī, Șah-Namé (Cartea regilor), Biblioteca Academiei Române deține o copie datând cel mai probabil din secolul al XVIII-lea (oriental 333).

Un alt manuscris important din acest grup (oriental 52), conține Divanul lui Sharaf Shah Dulāi, singura copie cunoscută a acestei lucrări, cu text scris în ta’lik padini, o limbă sau un dialect persan necunoscut, realizată la Brusa, în palatul Sultanului, în 1590. Într-un număr important, sunt prezente în colecție și cele mai reprezentative nume ale poeziei persane, între care Saadi Shirazi figurează cu 12 manuscrise.

O serie de alte manuscrise (oriental 23, 24,32, 34) cuprind documente turcești, multe dintre ele referindu-se la Țările Române.

Fondul de manuscrise armenești, în număr de 22, prezintă importanță mai mult pentru datele privind activitatea de comerț a comunității armenești din România, fiind îndeosebi registre comerciale ale unor case, lipsite de arta caligrafiei sau de valoare literară.

Colecția numără de asemenea câteva manuscrise ebraice, în cea mai mare parte fragmente din învățătura ebraică, Thora. Între acestea, un manuscris de excepție este Meghilat Esther, sau Sulul Esterei, scris pe pergament, la Iași, în secolul al XVII-lea și ornamentat cu frumoase miniaturi ce ilustrează toate evenimentele relatate în Cartea Esterei.

Între manuscrisele orientale figurează și un manuscris etiopian, mai exact al unui talisman

menit să protejeze de farmece și boli pe purtător.

Pe lângă manuscrisele arabe, persane, turcești, armenești și ebraice, este de semnalat prezența în colecție a unor manuscrise foarte rare, scrise pe foi de palmier, un manuscris tamil (manuscris 398) și un manuscris pali (380). Textul pali, în caractere singaleze, reprezintă Mahāsatipatthana Sutta și a fost dăruit Bibliotecii Academiei Române în 1934, de Visarion Puiu, Episcopul Hotinului. Acestor două manuscrise li se adaugă un fragment de text tibetan, de o valoare extraordinară, reprezentând traducerea în tibetană a textului sanscrit Vajracchedikā, o filă scrisă pe ambele fețe, cu litere albe pe fond negru, donată în 1943 de Andrei Paul Spiro.

Distribuie

Share on facebook
Share on linkedin
error: Content is protected !!